Prima tentație atunci când afirmăm despre noi înșine sau despre altcineva că este stresat este de a arunca o privire în exterior și de a căuta să localizăm sursa sau factorul responsabil de suferința produsă.

De cele mai multe ori când vorbim de stres, acesta se strecoară insiduos prin fapte și situații de viață nu foarte grave, dar cu o frecvență foarte mare. Micile neînțelegeri de la locul de muncă, relațiile tensionate cu șeful, soția, părinții, copii, acumularea unor datorii, traficul și rutina trepidantă a unei zile obișnuite sunt tot atâtea experiențe care ne macină, îngrijorează și ne consumă.

Cineva sau ceva ne provocă, ne frustrează, ne amenință, iar stresul este răspunsul nostru la această tensiune, care se poate metamorfoza într-o gamă largă de simptome. Fiziologic, resimțim o oboseală cronică, tensiune musculară, frecvente dureri de cap. Emoțional, trăim stări de neliniște și îngrijorare excesivă, suntem iritați sau triști și, în general, ne simțim copleșiți de sarcinile și presiunea zilnică din viața noastră. Din acest motiv, tindem să adoptăm un comportament mai degrabă evitant, să fugim din calea problemelor, să ne retragem din relațiile sociale și să amânăm luarea unor decizii. Compensăm sau încercăm să ne ajutăm artificial prin apelul la mâncare, alcool, tutun, substanțe.

Impactul pe termen mediu și lung se vede în deteriorarea stării de sănătate, afectarea relațiilor profesionale și sociale și intrarea într-un cerc vicios al perpetuării stresului. Ne expunem constant acestor factori stresori, ne îmbolnăvim, ne certăm cu cei din jur, iar apoi starea de sănătate și relațiile disfuncționale devin la rândul lor factori generatori de stres care amplifică problemele deja existente.

Soluția nu este în exterior. Lumea este și va rămâne un loc periculos în sensul în care nu putem controla sau organiza totul după nevoile și așteptările noastre, uneori nerealiste. Chiar dacă astăzi nu mai suntem amenințați de prădători care să ne pună viața în pericol, emoțiile trăite și alertarea mecanismelor de supraviețuire au rămas același.

În fond corpurile noastre știu mai bine ce să facă și cum să acționeze în situații limită sau de stres acut. Problema apare când peste mecansimele de apărare care ne asigurau până nu de mult supraviețuirea se suprapun condițiile actuale de viață. Spre exemplu, traficul se transformă fie într-un teatru de război unde orice mișcare greșită ne poate pune viața în pericol, fie într-o tabără de prizoneri, în care stăm captivi. Răspunsul de luptă, fugi sau îngheață ne invadează corpurile și mințile cu furie, frică, frustrare. La fel se întâmplă și atunci când șeful sau o altă persoană investită cu autoritate ridică tonul la noi și ne blamează, când copilul sau adolescentul și-a lasat lucrurile și vasele murdare peste tot prin casă, banca ne-a majorat dobânda la credit sau avem de susținut o prezentare în public. Reacționăm la haos, invadarea teritoriului personal, pierderea resurselor, expunere necontrolată.

Dar nu reacția fiziologică și emoțională este greșită, corpul face ce știe mai bine ca să gestioneze o situație potențial amenințătoare la care are nevoie de un răspuns imediat. Este firesc să ne fie teamă și să ne mobilizăm pentru a o depăși atunci când suntem agresați sau amenințați. Avem însă o problemă dacă asociem traficul cu un câmp de luptă pentru că în fiecare zi vom avea de dus câte o bătălie. În acest fel, trăim constant o stare de alarmă, de iritare, de tensiune care, în timp, ne erodează și se tranformă în boli cardiovasculare, diabet, ulcer, boli autoimune, anxietate, fobii, depresie s.a.m.d.

Ceea ce ne stresează nu este pericolulul, pentru că în mod inconștient știm cum să reacționăm și o facem imediat - nu mai reflectăm și deci nu mai avem timp să ne stresăm. În schimb anticiparea pericolului sau lupta pe termen lung cu o amenințare induce stres și, implicit, disfuncționalitate și boală.

Pentru a gestiona stresul cotidian putem apela la mai multe tehnici sau metode simple, eficiente dacă le practicăm cu răbdare și perseverență. Avem în vedere tehnicile de respirație profundă care reduc ritmul cardiac și induc calm, practicarea meditației care ajută la diminuarea anxietății, organizarea unei rutine sănătoase de somn, planificarea și prioritizarea sarcinilor și nu în ultimul rând, relaxare și activitate fizică. În timp, acestea pot contribui la schimbarea stilul de viață și corectarea modului în care ne raportăm și percepem situațiile stresante.

În concluzie, efortul nu ar trebui concentrat pe eliminarea problemelor din viața noastră pentru a nu mai fi stresați. O direcție mai bună poate fi aceea de ne dezvolta abilitățile și capacitatea de a rezolva problemele, de a identifica soluții, chiar dacă necesită timp, pregătire, curaj.

În plus, nu toate problemele cu care ne confruntăm în viață trebuie rezolvate imediat. Uneori este bine să spunem, citând din Evanghelia după Matei, ajunge zilei necazul ei.